Bibilici picheri

Bibilicile se cresc in special pentru carnea lor de calitate superioara, fiind asemănătoare ca gust cu carnea de fazan si potârniche. Greutatea corporala a bibilicilor adulte este de 1,5—2 kg, femelele înregistrând greutăţi ceva mai mari decât masculii. Producţia anuală de ouă este 60—90 buc. întreţinute in condiţii corespunzătoare, ele pot atinge până la 120 oua anual, greutatea medie a ouălor este de 45 g, cu coaja pigmentata si presărată fin cu pete maro.
Ouăle de bibilica au un gust plăcut, insă procentual coaja este in cantitate mai mare decât la celelalte specii de păsări domestice, atingând 16% din greutatea oului. In general bibilicile sunt rezistente la intemperii, pretenţioase la suprafeţe mari de teren, iar creşterea lor este rentabila daca poate fi făcută pe spatii întinse, pretindu-se deci la creşterea extensiva.
In ultimul timp insa s-a dovedit ca poate fi crescută si in sisteme intensive cu rezultate excepţionale, in special pentru producerea puilor broiler. Bibilicile cad cloşti de regula mai târziu si de cele mai multe ori nu clocesc din cauza caracterului lor sperios, această deficientă este rezolvata prin incubarea artificială. La ecloziune puii sunt vioi si in primele 5—6 săptămâni au sensibilitate la frig si umezeala.
Bibilicile depun ouă la locuri ascunse, aşa incit recoltarea lor este destul de grea, in acest scop fiind necesare masuri speciale. De asemenea prin sunetele puternice si stridente pe care le produc, bibilicile nu sunt totdeauna dorite de crescători.

Dimorfismul sexual fiind slab dezvoltat este nevoie ca toamna la completarea loturilor să lucreze un personal cu practică pentru a se păstra proporţionalitatea sexelor in efectivul respectiv. Nu este rentabil sa fie întreţinute bibilicile in acelaşi loc cu alte specii de pasări domestice, deoarece ele alungă pa acestea din urmă de la hrană. Bibilica este o pasăre frumoasa ca aspect exterior, cu forme corporale caracteristice. Capul este scurt si larg, ciocul puternic si curbat fiind de culoarea cornului.
Extremitatea superioara a gâtului este golaşă, fiind acoperită cu piele de culoare albăstruie si foarte subţire, cu pene păroase. Gâtul este lung si subţire, foarte mobil, extremitatea inferioara a gâtului este bine acoperita cu lanţete. Trunchiul este in general scurt, pieptul este puţin voluminos dar bine rotunjit. Spinarea dreapta este înclinată dinainte înapoi, iar coada este purtata jos, cu penele din mijloc mai lungi, decât cele de pe margine.
Aripile sunt lungi strânse de trunchi, iar picioarele relativ scurte cu fluierele cenuşiii. Pielea pe corp este alba. La varietatea cenuşie penele au fond gri-albăstrui, cu un desen perlat alb-strălucitor, foarte regulat repartizat. La varietatea alba fondul este alb-mat si perlele sunt de culoare alb-strălucitor.